Cu o mie de ani in urma, civilizatia occidentala se desprindea anevoie din starea de anarhie provocata de caderea Imperiului Roman de Apus. Ce sanse avea aceasta societate frusta de tarani si razboinici, atat de departe de rafinamentul stralucitor al Chinei, al lumii islamice sau al Bizantului? Aparent, nu prea multe. Si totusi, Occidentul a ajuns sa cucereasca lumea, a inventat civilizatia tehnologica si a schimbat destinul omenirii. Lucian Boia infatiseaza cauzele multiple ale unui triumf nesperat, de la inchegarea unui sistem agrar pana la sensurile filozofiei crestine si la mitul Progresului. Marea originalitate a modelului occidental a stat in asumarea fara reticente a schimbarii si perfectionarilor de tot felul. Incepand cu primele inovatii tehnologice ale Evului Mediu, trecand prin marile descoperiri geografice si prin revolutia industriala, si pana la actuala globalizare, Occidentul n-a incetat sa-si diversifice propriile structuri si sa-si accelereze ritmul, impletind interesul si idealul, speranta si disperarea, dispretul fata de ceilalti si afirmarea demnitatii umane. Din aceasta dinamica si din aceste contradictii s-a nascut lumea in care traim.

„Previziunile pe termen lung sau mediu sunt absolut iluzorii. Nu stim nimic despre anul 2100. Singura cvasicertitudine e ca va fi o lume foarte diferita de cea in care traim. Tehnologie, mediu, biologie umana, cultura, religie, sociabilitate, mod de viata... totul va fi remodelat dupa criterii noi. Astfel, Occidentul isi va fi castigat pariul. Isi va fi implinit ratiunea de a fi, misiunea sa istorica: transformarea lumii si a conditiei umane. Este imposibil sa estimam rezultatul: ceea ce ne asteapta la capatul drumului apartine marelui mister care invaluie destinul omului.“ (Lucian BOIA)