Odiseea (in limba greaca: Oδύσσεια, Odysseía) alcatuieste, impreuna cu Iliada, un grup de doua opere grecesti atribuite rapsodului popular orb Homer. Scrisa ulterior, in a doua jumatate a secolului VIII i.Hr., Odiseea este una dintre cele mai vechi si renumite opere literare din mitologia antica. Ea prezinta peripetiile regelui Odiseu (Ulise) si ale insotitorilor lui din Itaca pe drumul de intoarcere acasa, dupa razboiul troian. In multe limbi termenul de „odisee”, inspirat de aceasta epopee, desemneaza o calatorie lunga si plina de aventuri.

Opera este alcatuita din 12.200 de versuri impartite in 24 de canturi, descriind ratacirile regelui dupa zece ani de razboi si inca alti zece ani de peripetii in drumul sau de reintoarcere pe mica insula Itaca. Dupa multe aventuri, acesta ajunge acasa imbracat ca un cersetor, nefiind recunoscut de petitorii sotiei lui credincioase, Penelopa. Aceasta primise veste de la oaspeti despre moartea lui Ulise, fiind asaltata de petitori. Penelopa opune rezistenta petitorilor, refuzand sa se recasatoreasca, fiind sprijinita in aceasta de Telemah, fiul lui Ulise. Pentru a crea o atmosfera incordata, Homer recurge la un complex de istorisiri paralele, cu privire in trecut si aspecte de perspectiva, cu povestiri si descrieri alternative. Actiunea nu este prezentata cronologic, incepand cu chemarea muzelor de catre Homer si sosirea lui Odiseus in Itaca.