„Omphalion – o carte pictata in cuvinte

Sa fie Omphalion un centru al lumii, o piatra sub care isi intinde aripa ingerul mortii sau Divinitatea insasi, cea care cheama sufletele inapoi, in esenta lor, rupandu-le brutal de materialitate cand vine vremea?

Sa fie Omphalion universul prin care calatoreste spiritul  nelinistit al artistului, un loc in care se poate aseza ca pe o piatra magica pentru a-si pune sub lupa propria viata sau  un loc din care isi poate vedea viata ca pe un film?

Si as  spune ca Omphalionul lui Mihai Eugen Marinescu pare a fi personajul care joaca toate rolurile, concepe filmul, este actor si regizor, dar reprezinta si un loc care se extinde si, uneori, se comprima in spatiu si-n timp pentru a cuprinde telul ascuns al calatoriei omului (autorului) in propria-i viata.

”Omphalion” este o carte frumoasa, pe care autorul parca ar fi pictat-o in cuvinte, oferind cititorului un tablou deosebit, din care radiaza lumina si gratia spiritului unui adevarat artist. ”

                                                                                                                         Maria Timuc

Ca o stampila de foc, privirea lui Orol ma urmareste si nu pot sa scap de ultima lui intrebare de la exercitiile noastre de recuperare a memoriei:

- Ce este, Maitre, pentru tine, pana la urma... Omphalion?

I-am spus pe loc, fara sa ma gandesc prea mult: 

- Este locul unde se adapa Centaurii...

N-am aflat nici pana astazi daca mi-a acordat nota de trecere pentru aceasta ultima iesire la tabla.