„Boala nu este o fatalitate. Putem sa ne vindecam cu conditia sa ne constientizam rana fundamentala, si anume faptul ca nu am fost acceptati si iubiti in mod neconditionat de catre parinti. In fata unei asemenea lipse de iubire, a acestei rani, spiritul uman este de-a dreptul depasit, iar cuvintele lipsesc cu desavarsire. Si atunci, corpul «incepe sa vorbeasca»… Drumul spre vindecare presupune sa tinem doliul generat de rana copilului din noi, necesita dedicatie si abnegatie fata de sine, fata de lumina din viitor. Vindecarea presupune un risc: cel al sperantei.“

Prof. dr. Ghislain Devroede a fost un medic atipic. Format la celebra Mayo Clinic, in SUA, a devenit, la varsta de 35 de ani, seful Sectiei de chirurgie colorectala a Spitalului Universitar din Sherbrooke (Canada), avand la activ peste 300 de articole stiintifice si peste 400 de conferinte.

A stiut sa imbine abordarile stiintifice cu cele ale introspectiei personale, atat pe plan

intelectual, cat si emotional si corporal, prin multi ani de psihanaliza, noua ani de practica a strigatului primar, trei ani de formare in hipnoza eriksoniana, respiratia holotropica, dar si un an de formare pe tema „Psihanaliza si limbajul corpului“, cu Anne Ancelin Schützenberger, cu ajutorul careia a inteles impactul clinic al secretelor de familie si al transmiterilor transgenerationale si care, ulterior, i-a prefatat cartea „Copiii bolnavi de parinti“. In 1993, la Montreal, a prezidat primul congres international dedicat procesului de vindecare, la care a reunit 1.600 de participanti in jurul lui Dalai Lama.

Asa se face ca Ghislain Devroede, chirurg specializat in tulburarile digestive, isi transforma consultatiile intr‑o veritabila psihanaliza a pacientului, care sfarseste prin a vorbi despre sine, despre propria familie, mergand pana la sursele problemei…