La inceputul vietii sale publice, Osho, care la acea vreme era profesor de filosofie la Universitatea din Jabalpur, a adus in atentia oamenilor o intelegere noua si unica a meditatiei in timpul taberelor sale de meditatie experimentala. Calea perfecta cuprinde consemnari publicate ale primei tabere de meditatie din Rajasthan, India, in cadrul careia Osho le-a vorbit participantilor despre cum isi pot controla mintea, cum isi pot asculta inima si cum pot renunta la gandurile care le intuneca viata.

In cincisprezece capitole, Osho face o prezentare condensata a intelegerii sale despre meditatie, pe care ulterior a dezvoltat-o in multe alte discutii si publicatii – dar, asa cum veti observa, mesajul esential pe care il regasim in toate lucrarile lui Osho este prezent inca de la inceputuri. In Calea perfecta, cititorul intalneste un om care detine cunoasterea, dar care are si abilitatea de a transmite ceea ce stie. Geniul sau in plina desfasurare ne calauzeste spre lumea interioara a sinelui, spre zona tacerii.

„Intunericul a invaluit si a ascuns lumina, la fel cum un morman de cenusa ascunde o scanteie. De indata ce patrundem in intuneric, se dezvaluie lumina. De aceea va spun: daca vreti lumina, sa nu va fie teama de intuneric. Omul caruia ii este frica de intuneric nu va gasi niciodata lumina. Calea catre lumina trece prin intuneric. De fapt, curajul de a patrunde in intuneric este in sine transformat in lumina launtrica. Prin acest curaj se trezeste ceea ce a adormit pana acum.“ Osho