Candva, in anii '80, la o bere cu prietenii mei, intr-o gradina de vara bucuresteana, i-am intrebat daca ei cred in existenta OZN-urilor. "Desigur, mi-a raspuns unul mai sugubat, doar si martoaga lui Harap-Alb din povestea lui Ion Creanga a reusit chiar sa zboare, dupa ce inghitise o tava cu jaratic ... De ce n-ar exista deci si farfurii zburatoare?" Dupa un astfel de raspuns, am inteles ca, in cercul respectiv, tema pe care doream s-o abordez n-ar fi avut niciun succes. Dar, retrospectiv, reamintindu-mi povestea, am inteles talcul intelepciunii populare: calul primise jaratic, deci cumva o forma de energie, nu vorbe frumoase sau descantece.
De la intamplarea respectiva au trecut treizeci de ani si astazi nimeni n-ar mai face o astfel de gluma, deoarece despre aceste "fenomene", daca nu chiar totul, oricum stim in prezent mult mai mult.

Problema Obiectelor Zburatoare Neidentificate ma interesase cu mult timp inainte si in decursul anilor, am incercat mereu sa aflu ce este nou. Dar, asa cum se intampla de multe ori in viata, munca zilnica pentru asigurarea traiului a avut prioritate. Pana in urma cu doi ani cand, lucrand la cartea mea Armele secrete ale celui de-al Treilea Reich, am consacrat OZN-urilor un intreg capitol. Imi propusesem atunci sa raspund la doua intrebari:

1) Au existat cu adevarat astfel de obiecte zburatoare sau este numai inchipuire?
2) Si daca au existat, sunt construite si pilotate de pamanteni sau extraterestri?