Parintele Elefterie Mihail a fost cu adevarat un „om al lui Dumnezeu”, daruit vremii in care a trait pentru a ridica duhovniceste viata credinciosilor. Parintele Elefterie si-a prefacut indelungata viata – adeseori zbuciumata, plina de necazuri si prigoane aduse de vremuri – intr-o ucenicie perpetua in slujba vietii vesnice, ceea ce i‑a dat puterea de a trece peste toate greutatile. Intreaga sa vietuire, bogata in roade duhovnicesti, s‑a intemeiat pe cuvintele Sfantului Apostol Pavel: „Toti cei care vor voi sa traiasca evlavios in Hristos vor fi prigoniti”.

Parintele Elefterie a fost „vasul ales” pe care bunul Dumnezeu l-a umplut de multe daruri, precum: harul inainte‑vederii, al tamaduirii, al iubirii de oameni, al postirii si al multor alti talanti. Constient de bogatia cu care l‑a inzestrat Dumnezeu, parintele Elefterie cu vrednicie a inmultit harurile si darurile primite, punandu‑le in slujba semenilor sai, spre folos duhovnicesc si trupesc. De aceea a si fost atat de iubit de credinciosi! Pentru ca se daruia celorlalti cu inima deschisa, traia pentru ei si impreuna cu ei necazurile, dar si bucuriile, insotind pe fiecare spre limanul credintei, al nadejdii in Dumnezeu si al dragostei. (Manastirea Dervent)

„Parintele Elefterie Mihail te vindeca si de boli sufletesti, si de boli de oase. (...) Isi dadea imediat seama de ce suferi, chiar daca nu‑i spuneai. Era de o bunatate nemaipomenita. Statea cu noi, niste copii, doua, trei ore, la taifas duhovnicesc, si ne ospata din belsug. Ne raspundea la intrebari si ne vorbea despre capcanele care apar in urcusul spiritual. Faptul ca un parinte ca el ne acorda atata atentie insemna foarte mult pentru noi. Iar cand plecam, de fiecare data, ne dadea cate un ban de drum, chiar daca noi nu ceream si nici nu ne asteptam. Avea harisma omeniei!” (Pr. Gheorghe Holbea)