Manastirea Valaam isi pierde originile in negura vremurilor, fiind considerata una dintre cele mai importante vetre monahale ale ortodoxiei rasaritene. Viata duhovniceasca a Valaamului va cunoaste catre sfarsitul secolului al XVIII‑lea, prin ucenicii staretului Paisie de la Neamt, o inflorire fara seaman. In jurul anului 1800, de la Valaam, sub povatuirea staretului Nazarie, opt calugari rusi vor purcede la crestinarea Alaskai, doi dintre acesti nevoitori (Iuvenalie si Gherman) fiind trecuti mai apoi in randul sfintilor. Printre marii stareti de la Valaam se numara si Sfantul Antipa de la Calapodesti, care va petrece in marea lavra a Rusiei, incepand cu anul 1865, vreme de saptesprezece ani.

Cartea de fata se doreste a fi pe de o parte un mic prinos adus vestitilor stareti ai Valaamului, iar pe de alta parte, un indrumar limpede in mestesugul rugaciunii si pe calea vietuirii duhovnicesti, a caror experienta au avut‑o, la masura cea mai inalta, marii nevoitori ai „Athosului Nordului”.