Lucrarea intitulata Partajul mostenirii in dreptul comparat urmareste analizarea intr-o maniera comparatista a institutiei partajului succesoral cu referire la trei sisteme de drept reprezentative pentru cele doua familii de drept european, respectiv sistemul francez si cel romanesc pentru familia de drept continental-europeana si sistemul englez pentru common law.

In siajul studiului doctrinar ce se bucura de o bibliografie luxurianta, dar si a jurisprudentei constant augmentata cu spete in materie succesorala, tratarea intr-o maniera comparatista a institutiei partajului succesoral, in prezenta lucrare, a avut drept scop principal identificarea la nivel teoretic a solutiilor ce pot fi aplicate problemelor intervenite pe parcursului efectuarii unui partaj succesoral in dreptul autohton.

Interdisciplinaritatea studiului se regaseste in capitolul dedicat Prolegomenelor, lucrarea fiind abordata din numeroase unghiuri, respectiv din perspectiva sociologica, politologica, istorico-juridica, antropologica, teologica si, nu in ultimul rand, filosofica.

Partajul mostenirii in dreptul comparat este dedicat, in principal, reglementarii partajului succesoral in spatiul juridic francez, acest sistem fiind privit ca un pilon central si de prima referinta, urmat apoi de common law-ul englezesc, un sistem cu particularitati notabile si o jurisprudenta fructuoasa si inedita. Sistemul de drept romanesc este tratat pe parcursul lucrarii alaturi de cel francez, in primul rand, cu scopul de a evidentia aspectele deosebite sau noutatile aduse cu privire la institutia tratata in prezenta lucrare, dar si pentru a raspunde la intrebarea: „Este nevoie in continuare de aculturatie juridica in sfera dreptului succesoral?”.