Patericul Carpatin surprinde momente din viaţa Parintelui Ghelasie de la Manastirea Frasinei, aşa cum au fost consemnate de ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi care l-au cunoscut indeaproape. Caracterul sau filocalic transpare din chipul de modelare iconica pe care il propune isihasmul carpatin in diversitatea situaţiilor concrete de viaţa. (Florin Caragiu)"Parintele Ghelasie, aparut intr-un astfel de spaţiu atipic in raport cu protocoalele lumii contemporane, era el insuşi purtatorul unor tabieturi insolite, care caştigau instantaneu empatia tinerilor cu gandire neconvenţionala. A devenit deja legendar butoiul din curtea manastirii in care locuia, funcţionand deopotriva ca locuinţa şi ca un „citat cultural” ce trimitea la modelul lui Diogene. In acelaşi timp, evidenţia şi o opţiune pentru un stil de viaţa ce nu mai admitea schizoidia dintre „a spune” şi a „face”. Totodata, asceza aspra nu facuse din parinte un om „uscat”, ci tocmai ceea ce surprindea la el era curiozitatea vie pentru tot ce se scria in lume şi gustul neobosit pentru umor. Un umor pe care il atribuia insuşi patronului Frasineiului, Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica. Aşezat in cutumele sale de apicultor in curtea Frasineiului, langa butoiul sau, parintele semana cu un Robinson Crusoe sau un Noe, care işi reinventa lumea dupa potop. In mica sa curte, vegetaţia creştea „neatinsa” şi parca te aşteptai sa apara de dupa un stup camera de filmat a lui Tarkovski, intr-un traveling ce simţeai ca acompaniaza gesturile calauzei. Odata pus piciorul „in zona”, intrai pe nesimţite in rol. Nici nu puteai sa nu il iubeşti. Veneai de fiecare data cu mana goala şi plecai plin de mere şi carţi." (Iulian Costache, marturie din volumul „PATERIC CARPATIN. File de isihasm”)