Ridicarea Bisericii noastre stramosesti la cel mai inalt rang de organizarea unei Biserici autocefale reprezinta un act implinit prin voia lui Dumnezeu. Este rasplata si recunoastere a locului si rolului ei sfant si sfintitor in istoria poporului nostru, care ne-a insufletit sa luptam impotriva tuturor vicisitudinilor, pana cand am realizat idealul sfant de unitate nationala si bisericeasca. Da! Biserica strabuna ne-a calauzit si ne-a unit, ea a desteptat in noi dorinta de unitate si a mentinut acest dor secole de-a randul. Tot ea ne-a dat putere sa suferim nenumarate rastigniri, cu necurmata nadejde in bucuria Invierii.

Pentru ca a avut in frunte intaistatatori vrednici si statornici, Patriarhia Romana a strabatut vremuri tulburi si nu doar a rezistat, ci a si pus umarul la propasirea neamului nostru ca stalp si temelie a adevarului, dupa cuvintele Apostolului Pavel (cf. 1 Timotei 3, 15). Cei cinci patriarhi romani trecuti la cele vesnice si actualul intaistatator s-au daruit total slujirii lui Dumnezeu si poporului dreptcredincios, ca o confirmare ca asezarea lor in fruntea Bisericii de catre Sfantul Sinod s-a facut de fapt printr-o autoritate mai inalta: prin voia divina.

Cine au fost asadar cei chemati la slujirea Bisericii si cum am caracteriza, pe scurt, anii de pastorire si amprenta lor asupra tarii si poporului roman dreptcredincios? Iata-i, acum si aici, in fata dumneavoastra, in evocarea plina de recunostinta si pretuire a actualului lor urmas, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel.

Preot Cornel ENACHE - Radio TRINITAS