Pescuirea transcendentei

O poezie a interferentei firesti, dintre sacru si profan, ne ofera parintele Vasile Trif in acest nou volum, Pescuirea minunata. Un titlu sugestiv pentru ceea ce autorul isi propune in lucrarea sa poetica. Caci daca, odinioara, apostolul Petru isi asumase conditia de „pescar de oameni”, Vasile Trif se arata aici pescar al transcendentei pe care o restituie vietuirii umane. Pescuire a minunii care tine in firea ei existenta. Totul construit in jurul trinitatii: lumina, iubire, cuvant. Unde rolul primordial il are cuvantul, cel ce poarta in sine virtutile logosului. „Tes lumea aceasta in cuvinte putine”, zice poetul. Fiindca nu e nevoie de prea multe in „inchipuirea” lumii, atunci cand acestea isi asociaza tacerea roditoare si vorbitoare, din care insusi cuvantul purcede: „Cuvintele tresalta-n pielea intinsa-a tacerii”. Poate ca tocmai de aceea poemele sale concise sunt cele care afirma deplin virtutile metaforei. Iar in aceasta pescuire a sacrului, parintele Vasile Trif aduce cu sine, in indepartata Canada, intruchiparea etnica a acestuia, nostalgia copilariei consumate in spatiul identitar al satului romanesc, ale carui insemne si simboluri se regasesc in poemele sale: „se-ntoarce pamantul in mine/ precum o brazda taiata adanc”! Marturisiri si orizonturi poetice in care lectorul se poate regasi oriunde va fi fiind el. (HORIA BADESCU)

Oglinzi

Se-ntoarce pamantul in mine

precum o brazda taiata adanc

in zorii zilei

pasarile cerului ramase fara cuib

flamande se reped in cresturi

si-n fiecare gol se-aseaza

unele langa altele

valuri de aripi si ochi

intr-o miscare de du-te-vino

un caleidoscop al vazduhului

cu mii de oglinzi

Miroirs

La terre entre en moi

comme un sillon tracé profond

à l’aube

les oiseaux du ciel qui errent sans nid

affamés se précipitent sur les crêtes

ils se posent dans les creux

les uns à côté des autres

roulement d’ailes et d’yeux

incessant va-et-vient

kaléidoscope céleste

aux mille miroirs