De ce le merge bine celor rai, iar cei buni sufera?

De ce le merge bine celor rai?... De ce incercarile si necazurile ii izbesc tocmai pe cei ce Il cauta pe Domnul si mantuirea sufletelor lor?... De ce sunt, parca, tot mai feriti de incercari cei care traiesc in nepasare de cele sufletesti si se tavalesc in toate patimile si pacatele?...

Iata intrebari care ne strarnesc, adeseori, nedumeriri!

Pentru a raspunde, haideti sa folosim o asemanare! Cand cineva e bolnav, doctorul nu cruta medicamentele, oricat de amare ar fi. Si, pe langa acestea, mai prescrie celui bolnav si fel de fel de retineri de la mancaruri si bauturi. Iar bolnavul nu se supara, caci e vorba de viata si sanatatea lui. In acelasi chip sunt si cei credinciosi, pe care Doctorul Cel Ceresc ii apara de boala pacatului, de boala pieirii sufletesti, prin medicamente si regimuri de tot felul: prin fel de fel de necazuri si incercari.

Dar sunt si altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvati. Pe acestia medicul nu - i mai supara inutil cu medicamente si regim. Se apleaca discret spre cei ai casei si le sopteste: Bolnavul este pierdut!... Nu - l mai chinuiti zadarnic cu medicamente si diete... Dati - i sa manance si sa bea tot ceea ce pofteste, caci si asa moare! Asta se imtampla cu necredinciosii, carora le merge bine! Binele lor este soapta medicului: Lasati - l sa faca tot ce - i pofteste inima, caci este pierdut!... Lasati - l sa guste din toate placerile lumii, caci si asa mantuirea lui este pierduta!

Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de un asa... bine!