Managementul strategic are un rol esential in conceperea si fundamentarea activitatilor firmelor, fiind o concretizare esentiala a previziunii. Fundamentat si corelat organic cu functia de previziune, managementul strategic presupune descifrarea si anticiparea schimbarilor si modelelor ce trebuiesc realizate in interiorul firmei si in relatiile acesteia cu mediul, receptivitate maxima la nou, dinamism si flexibilitate in functiile mana- geriale, astfel incat sa evite discordante intre cerere si oferta, intre nou si vechi, asigurand o competitivitate ridicata.
Conceptul de management strategic cuprinde un program general de actiune si alocare a resurselor pentru realizarea pe termen lung a obiecti- velor majore.
„Managementul strategic cuprinde un set de decizii si actiuni, concretizat in formularea si implementarea de planuri proiectate pentru a realiza obiectivele firmei”.
„Prin management strategic se are in vedere intregul management al firmei bazat pe strategie, deci, se refera la managementul stiintific al firmei, care, intotdeauna, este fundamentat de strategie”.
Managementul strategic trebuie sa se bazeze pe strategii performante care studiaza si gaseste solutii optime la o serie larga de obiective si probleme viitoare ca:
    raportul cerere-oferta;
    care servicii sunt profitabile;
    daca se ofera clientilor ceva in plus in raport cu posibilitatile concurentilor de pe piata;
    daca pot descuraja legal concurentii;
    care este cea mai adecvata politica de preturi;
    motivatia salariatilor;
    politica de personal;
Ca principiu, managementul strategic este un atribut esential si exclusiv al conducerii de varf al firmei.
Managementul strategic stabileste si ofera o viziune si un cadru general unitar de actiune la toate nivelurile ierarhice in special la cel de varf, busoland toate activitatile si inducand responsabilitatea punctelor cheie din structura organizationala in realizarea intregului proces.
Schimbarea continua – determinata si determinanta, in acelasi timp, a unor procese cu alonja globala (globalizarea economiei – a productiei si pietelor deopotriva, revolutia manageriala – la randul ei, cauza si efect ale emergentei si dezvoltarii societatii bazate pe cunoastere, etc.) pare a fi motorul care a pus in miscare managementul strategic, si care cunoaste, odata cu acesta, reconfigurari si redefiniri de natura a asigura adaptarea – dinamica si proactiva a – organizatiilor la mediul (intern si extern) in care opereaza.
Aceste schimbari, au un dinamism extraordinar in cadrul mediul firmelor si au facut ca managementul strategic sa se evidentieze ca o forma superioara de conducere previzionala.