Pe 25 ianuarie, la 15:30, François Besson are o viziune, care capata valoare de simbol: cand sunetul sirenei se inalta spre cer, a aparut o fata pe un velomotor. Zgomotul a incetat si, odata cu el, fata a disparut printre case. Aceasta clipa il bulverseaza.

„Din ziua aceea, totul a putrezit. Eu, François Besson, vad moartea pretutindeni." François Besson va trai cele mai importante treisprezece zile din viata sa. In prima zi, asculta banda pe care e inregistrata confesiunea unei prietene, Anna: sperantele ei, pasiunile ei, oboseala si motivele ei de a se sinucide.

In a treisprezecea zi, dupa ce a renuntat la bani, la iubire, la serviciu, la fericire, dupa ce si-a ars ochii la lumina soarelui, in semn de ispasire, Besson intoarce banda. Anna marturiseste ca a mintit, ca ii este greu sa-si exprime motivele sinuciderii, dar ca va muri; a inghitit fenobarbital, iar el ii va auzi ultimele cuvinte. Asista la moartea Annei, care spune: „A fost potopul."

Nr. de pagini : 272
Anul aparitiei : 2008