Povestiri stranii este un volum reunind douazeci si doua de proze scrise de Giovanni Papini in prima tinerete. El a fost alcatuit de autor insusi in 1954, cu doi ani inainte de moarte, ca un soi de privire retrospectiva asupra vastului ocol care i-a fost viata.

„Povestirile din acest volum au fost scrise in primii ani ai secolului. Ca atare, arata multe semne ale tineretii si indeosebi mania noutatii pana la extravaganta, a paradoxului pana la absurd, a rasturnarii pana la delir. Exista, de asemenea, multa candoare alaturi de frenezia intelectualista; in plus, exista, ici-colo, o lipsa de prejudecati a unui moralist naiv, care uneori se salveaza in comic si in satira. ªi, in sfarsit, exista, daca nu ma insel, putina poezie.“ (Giovanni PAPINI)

„Continui sa-l iubesc pe Papini intreg, asa cum e. Cred ca nu e mai mare elogiu – pe care il poti aduce unui scriitor – decat acela de a marturisi ca il iubesti intreg, desi te despart de el si ideile, si tensiunea temperamentala, si criteriile religioase sau morale. Inapoia acelor treizeci de volume se afla un om revoltator de viu si de intreg. Miile de carti pe care le-a citit nu l-au schimbat. Ideile pe care le-a promovat si le-a abandonat pe rand nu l-au secatuit. Opera vasta pe care a scris-o nu a izbutit sa-l fixeze, sa-l opreasca pe loc, sa-l predea complet istoriei moarte. [...] Papini nu poate scrie capodopere. Este si va ramane el insusi in orice pagina scrisa si, daca citesti numai o parte, risti sa nu intelegi nimic, sa crezi ca acest geniu fara pereche este un simplu literat.“ (Mircea ELIADE)

„Povestirile din prezentul volum – adevarat inventar de raspunsuri la intrebari ce-l framanta dintotdeauna pe om – isi pastreaza prospetimea intacta, dovada a faptului ca temele eterne si scrisul inspirat confera capodoperei perenitate...“ (Mihai BANCIU)