Unul dintre cele mai frumoase daruri pe care soarta ni l-a pastrat din Antichitate este, fara indoiala, cel pe care-l reprezinta operele lui Platon. Dar a expune din ele filozofia lui Platon, care nu este prezentata in forma sistematica, e lucru greu nu atit din cauza continutului insusi al acestei filozofii, cit pentru motivul ca ea a fost inteleasa in chip diferit de epoci diferite si a fost mai cu seama in epoca moderna atinsa deseori de miini grosolane, care fie ca au introdus in ea reprezentarile brute ale acestor timpuri, incapabile sa inteleaga in mod spiritual ceea ce este spiritual, fie ca au considerat drept esential si drept ce e mai remarcabil in filozofia lui Platon ceea ce de fapt nici nu apartine filozofiei, ci modului reprezentarii. Insa, propriu-zis, numai necunoasterea filozofiei ingreuiaza intelegerea filozofiei platonice.

Platon este unul dintre indivizii care apartin istoriei universale; filozofia lui e una dintre existentele istoriei universale, care, incepind cu aparitia ei a exercitat asupra tuturor epocilor urmatoare cea mai importanta influenta in ce priveste formarea si dezvoltarea spiritului. Religia crestina, care contine in ea acest inalt principiu, a ajuns sa fie aceasta organizatie a rationalului, acest imperiu al suprasensibilului, prin marele inceput facut de Platon.

Prin cercetarile si lucrarile sale, Hegel a deschis o noua directie asupra preocuparilor generale ale spiritului uman; reusind, astfel, sa parcurga domenii precum logica, arta, religia, stiinta naturii, a dreptului si a statului, filosofia istoriei sau filosofia culturii.

Sub genericul „Hegel prin el insusi”, Editura Paideia doreste sa prezinte cititorilor textele fundamentale ale unuia dintre cei mai mari filosofi ai epocii moderne. Hegel este unul dintre reprezentantii de marca ai idealismului german. Sistemul sau filosofic a reusit sa deschida noi directii de cercetare asupra istoriei ideilor si a afirmarii modernitatii istoriei europene.

Interesul pentru Hegel in lumea de azi se orienteaza in planuri diferite ale cunoasterii, actiunii si creatiei umane, pastrand cumva caracterul enciclopedic al modalitatii gandirii marelui filosof modern, dar gravitand in jurul problematicii omului. Nu-i intamplatoare astfel precizarea: „Intre ganditorii epocii moderne, Hegel este filosoful Spiritului; cu cat ne raportam mai critic la Hegel, cu atat avem de invatat de la el. Astazi, critica lui Hegel nu constituie o tema mai putin presanta decat intelegerea conceptiei sale.”