Cele doua scrieri Prin Cetatea lui Bucur si Trecutul viu au fost publicate de Pia Alimanestianu in acelasi an, 1940. Au fost reunite acum, intr-un singur volum, publicat de Editura Corint. Ele au elemente comune, dar se deosebesc ca viziune si tehnica narativa. Asa cum precizeaza ingrijitoarea volumului, Monica Pillat, cele doua parti ale cartii amintesc de atmosfera nuvelelor lui Ion Slavici, de pitorescul drumetiilor lui Calistrat Hogas, dar si de melancolia unor creatii ale lui Mihail Sadoveanu. Schitele Piei Alimanisteanu evoca oameni si locuri din Cetatea lui Bucur si isi amplifica intinderea si orizontul observatiei in Trecutul viu. Textul Din tineretea lui Sandu Cintianu, dedicat lui Alexandru Alimanestianu, „poate fi considerat un micro-roman biografic, urmarind cu nuantare si dramatism formarea unei personalitati. Pia Alimanestianu intra cu dezinvoltura in rolul personajului masculin, compunand naratiunea la persoana I”.

Celelalte scrieri din partea a doua a cartii, Trecutul viu, „tind sa transforme treptat schitele in nuvele mai complexe, analiza comportamentala cedand locul introspectiei”. Textele Piei Alimanestianu degaja atasament fata de locurile natale, „sentiment care ii face pe protagonistii ei, pe picior de plecare in lumea larga, sa se uite cu un dor aprig in urma”.

Cea mai impresionanta parte a acestui ciclu este constituita de cele 35 de Scrisori din Florica, scrisori dedicate lui Ion Pillat, nepotul preferat al autoarei, scrisori care nu au fost expediate niciodata. Atasamentul fata de acest nepot a fost atat de profund, incat, dupa arestarea lui Ion Pillat, in 1959, Pia nu a mai vrut sa manance si nici sa bea apa, pentru a-si grabi plecarea. A murit in ziua de 12 octombrie 1962.

Scrierile Piei Alimanestianu sunt mici opere de arta, prin valoarea documentara a evocarii vietii de altadata, iar scrisorile au un farmec deosebit, din care reies taria si sfasierile sufletesti.