De mult, de mult de tot, pe taramurile indepartate ale Chinei, traia un mare imparat a carui bogatie nu a putut nimeni s-o evalueze vreodata. Acest imparat avea un palat din portelan cum nu mai existase pana atunci in lume. De jur imprejur erau gradini cu flori rare si frumos mirositoare care incantau sufletul oricarui muritor. Gradinile erau imprejmuite de o padure imensa de pini dincolo de care se intindea marea ... Dupa cum se povesteste, in acea padure haladuia o mica privighetoare al carei cant maiastru strabatea ramurile incalcite al pinilor. Odata ascultat, iti ramanea vesnic intiparit in suflet. Se mai credea si ca trilurile micutei pasari aveau puteri tamaduitoare pentru ca din clipa in care le ascultai, uitai de toate necazurile sufletesti si betesugurile trupesti. Au fost vremuri in care oamenii strabateau cu greu marile pentru a ajunge in China. Multi mai vazusera si alte locuri minunate; dar toti cei care poposeau la curtea imparatului - poeti, scriitori sau artisti - erau vrajiti de cantul privighetoarei. Toti ii spuneau imparatului cam acelasi lucru:

Frumos palat ai, maria ta, iar gradinile care il inconjoara sunt magnifice. Dar cantul   privighetoarei este mai presus de orice. Multi scriitori si poeti au scris carti si poeme despre cantecul micutei prasari si, astfel, ea deveni cunoscuta in lumea intreaga. Vestea ajunse la urechile imparatului abia dupa ce citi cateva dintre aceste carti. Mi-e greu sa inteleg acest mister! Din cate minunatii am adunat in acest palat, toti oaspetii mei pun cel mai mare pret tocmai pe o biata privighetoare despre care eu habar nu am. Cum se face ca eu n-am auzit-o nicicand? Unde este?

Nr. de pagini : 16
Anul aparitiei : 2009