La a doua Inviere, citim ca ucenicii erau stransi in foisor, de frica iudeilor. Si un pic de frica Sefului Celui Inviat. Aflasera ca a inviat Seful, pe Care-L tradasera. Mintea omeneasca ce zice: "L-am tradat pe Seful! Ne trage o mama de bataie!..." Sa nu va inchipuiti ca sefii lor erau altfel decat sefii nostri! Si cum stateau ei suparati, Hristos intra prin usile incuiate si spune: "Pace voua!" Aia, blocati! Nu le taie din salariu, nu-i da afara, nu-i concediaza, nu-i cearta, nu trimite trasnete! Vine Mantuitorul si spune: "Va dau pacea Mea, care nu e totuna cu pacea voastra." Ce fel de pace le da Hristos? Pacea iubirii iertatoare, iubirii care iarta! Hristos este iubirea care iarta! Nu e iubirea care insiropeaza lumea! Nu e iubirea telenovelistica.

Ei bine, Acest Iisus Hristos este inceputul iertarii noastre fata de noi insine! El e iubirea iertatoare. Adica prin El dobandim puterea sa ne iertam pe noi insine!

Pr. Constantin Necula