Ideea raspunderii parlamentului pare abstracta, indepartata si, oricum, nu imediat folositoare in contextul raspandirii tot mai largi a democratiei reprezentative ori participative.
A afirma fie si numai posibilitatea ca o adunare legitima - caci reprezentativa - si investita cu exercitiul suveranitatii sa fie tinuta raspunzatoare pentru actele si faptele proprii risca sa treaca drept o extravaganta a spiritului, mai ales in contextul politic si juridic specific inceputului de mileniu al treilea, cand post-modernismul a reusit sa acapareze chiar si rigoarea rationamentului juridic ce face perfect posibila o astfel de ipoteza nu doar in plan teoretic, ci mai ales practic. Prin urmare, a aborda o astfel de tema, lesne asimilabila utopiei, presupune curaj si inventivitate, dublate de performanta si minutiozitate si reclama un spirit liber in planul imaginarii ipotezelor de lucru, dar consecvent in stapanirea instrumentarului metodologic propriu analizei juridice. Supunand atentiei rezultatele intreprinderilor sale, autoarea face nu numai dovada unor reale calitati de cercetator, preocupat de a gasi solutii concrete la probleme aparent insolvabile, ci, in acelasi timp, si a unui real spirit civic, propriu cetateanului angajat si responsabil.


Numar pagini:496
Anul aparitiei: 2011