Dorul de casa...
In vremurile in care painea era paine, cand pastele stiau ce este dragostea si focaccia, sentimentele, cand pizza era dorinta si supa pappa al pomodoro un cantec, cand, pentru mama ce statea in fata cuptorului, a gati insemna misiunea de a bucura inima, ochii, stomacul si dorinta cu mancare buna

Dorul de casa...
Cand fragii se mancau in luna mai si broccoletti in ianuarie, ridichile si laptucile in aprilie, cicoarea salbatica si salata-mielului in februarie, cand iulie era vremea piersicilor, a rosiilor si a pepenilor verzi si cand vinete se gaseau chiar si in septembrie, anhinare in martie, feniculi in moiembrie, varza creata si racchi rossi in decembrie.

Dorul de casa...
Pe vremea cand ardeii iuti si prunele, laptele de la vaca din grajd, ouale din voliera ajungeau direct pe masa si salamul... era o poveste, cand aluatul cu ou se transforma, cu dibacie, fina si facalet, in tagliatelle, iar mamaliga proaspata cu carnati are o regeasca, sub cerul instelat

Dorul de casa...
Cand nu existau supermarketuri si pravalia era un zambet, iar eu eram indragostit de fiica brutarului si de chipul ei minunat, cand targurile si pietele erau adevarate evenimente mult asteptate si cautate in strai de sarbatoare: mai o vorba, mai un pahar si cumparaturile dorite.

Dorul de casa...
Cand cuvantul "bio" era inca in curs de aparitie, pentru simplul motiv ca chimia agricola inca nu aparuse, cand expresia "Kilometrul zero" nu avea nicio semnificatie, iar mancarea nu venea pe roti si nu era nici macar dresata

Dorul de casa...
Cand a gati nu inseamna a pierde timpul, ci a trai un crampei din viata, iar caietul cu retete de casa era o pretioasa carte in care sa tot scrii

Anul aparitiei: 2019
Numar pagini: 127
Format: 13x20