Inceputa initial cu scopul de a analiza evolutia in general a artei traditionale, lucrarea si-a gasit singura fagasul odata ce am intrat in teren si am vazut cu ochii mei cum „scena traditionalului” pana nu demult acaparata de artizani traditionali face loc unui nou tip de actor social intalnit pentru prima data poate in jurul secolului al XVIII-lea, dar, evident, cu trasaturile si modus operandi specifice populatiei secolului al XIX-lea. Lucrarea de fata reuseste sa surprinda acesti actori sociali, pe care in carte ii veti gasi sub numele de revitalizatori, scopul lor, modul lor de lucru si rezultatele munci lor, precum si descrierea miscarii din care fac parte – procesul de revitalizare.

Impartita pe 3 capitole, cartea poarta cititorul prin toti actorii implicati in acest proces de revitalizare a camasii femeiesti de sarbatoare, precum si implicatiile acestui nou fenomen cu valente cultural-socio-economice. Ultimul capitol a aparut din nevoia unor concluzii mai clare asupra ceea ce implica fenomenul de revitalizare a camasii femeiesti de sarbatoare, precum si din nevoia de a incadra acest fenomen in cadrul teoriei unei sociologii a culturii.

Lucrarea de fata, chiar daca a inceput drept un demers academic, ea fiind dedicata, in primul rand, colegilor de breasla, a fost scrisa si cu gandul la cititorul pasionat, sau doar interesat de „ie” sau de camasa femeiasca de sarbatoare, cu dorinta de a clarifica diferenta dintre cei doi termeni si de a aduce in actualitate traditia inca vie.