Ironia face ca noi sa incercam sa nu ne asumam povestile dificile, pentru a parea mai integri sau mai acceptabili, dar integritatea noastra, inclusiv cea a inimii, depinde de integrarea tuturor experientelor noastre. Inclusiv a caderilor noastre.

Cercetatoarea in domeniul sociologiei Brené Brown a declansat o conversatie la nivel global referitoare la curaj, vulnerabilitate, rusine si pretuirea de sine. Munca ei de pionierat a scos la lumina un adevar profund: vulnerabilitatea – adica dorinta de a te exprima si de a te lasa vazut, fara a sti ce se va intampla in continuare – este singura cale care poate conduce la o iubire mai mare, la apartenenta, creativitate si bucurie. O viata traita cu curaj nu este insa usoara. Mai devreme sau mai tarziu, noi ne vom impiedica cu siguranta si vom cadea.

Subiectul cartii Ridica-te din propria ta cenusa, mai puternic ca oricand, se refera exact la aceste momente. Cercetatoare adepta a metodei calitative, Brown a intervievat un numar mare de subiecti, de la lideri ai unor companii prezentate in Fortune 500 la militari, artisti, cupluri aflate in relatii de lunga durata, profesori si parinti, afland povestile acestora legate de curaj, de cazaturi si de ridicarea din propria lor cenusa. Ea si-a pus intrebarea: „Ce au in comun toti acesti oameni care au relatii de lunga durata bazate pe iubire, lideri care cultiva creativitatea, artisti inovatori si clerici care ii ajuta pe oameni sa isi pastreze credinta in mister?” In urma studiului ei, raspunsul i-a devenit clar: ei recunosc puterea emotiilor lor si nu se tem de disconfortul generat de analizarea acestora.

Analizarea povestilor noastre legate de durerea sufleteasca poate parea periculoasa, dar procesul de redresare este exact cel in care ne este testat curajul si care ne modeleaza valorile. Povestile noastre legate de diferite dificultati pot fi majore, precum pierderea slujbei sau incheierea unei relatii, dar pot fi inclusiv minore, cum ar fi o cearta cu un coleg sau cu un prieten. Indiferent de circumstante, procesul ridicarii din propria noastra cenusa, mai puternici ca oricand, este intotdeauna acelasi: noi trebuie sa ne recunoastem emotiile si sa fim curiosi in privinta lor; sa ne analizam povestile pe care ni le spunem pana cand descoperim adevarul; si sa traim zi de zi acest proces, pana cand se transforma intr-o practica si ajunge sa genereze o revolutie in viata noastra. Ridicarea din propria cenusa dupa o prabusire este procesul prin care ne putem cultiva o viata traita plenar, din toata inima. Acesta este procesul care ne invata cele mai multe lucruri in legatura cu noi insine, scrie Brown.


O nota despre cercetarea calitativa si relatarea povestilor de viata ca metodologie ix

Adevar sau indrazneala? Introducere xvii

 
Cuprins : 

Capitolul 1

Fizica vulnerabilitatii 1

Capitolul 2

Civilizatia inceteaza la granita cu apa 13

Capitolul 3

Asumarea povestii noastre de viata 43

Capitolul 4

Recunoasterea 49

Capitolul 5

Analiza 87

Capitolul 6

Sobolanii din canalizare si cei care incalca in mod deliberat legea 111

Capitolul 7

Cei curajosi si cu inima franta 149

Capitolul 8

Tinte usoare 181

Capitolul 9

Fermentarea esecului 211

Capitolul 10

Trebuie sa dansezi cu cel care te-a adus la bal 247

Capitolul 11

Revolutia 287

 Anexe

Note referitoare la trauma si la durerea sufl eteasca complicata 307

Darurile imperfectiunii: Sinteza principalelor invataturi 310

Indrazneste masiv: Sinteza principalelor invataturi  313

O inima recunoscatoare 317

Despre autoare 321


Fragment :

 Capitolul 3

Asumarea povestii noastre de viata

O harta nu este doar o schema grafica. Ea confera si formuleaza semnificatii, formeaza punti de legatura intre aici si acolo, intre diferite idei disparate, despre care nu ne-am imaginat niciodata ca ar putea fi legate intre ele.

- Reif Larsen

Personal, imi plac hartile, nu pentru ca ma ajuta sa imi stabilesc rutele, spunandu-mi cand si cum sa calatoresc, ci pur si simplu pentru ca marcheaza punctele pe care urmeaza sa le vizitez. Stiind ca aceste locuri exista si ca au fost vizitate inclusiv de altii inaintea mea, chiar daca eu nu am apucat inca sa le explorez, acest lucru ma ajuta sa ma deschid in fata lor.

Am creionat harta procesului de ridicare din propria ta cenusa, mai puternic ca oricand, pornind de la povestile si experientele celor care au descoperit metode de navigare prin conflict. Acest proces ne invata cum sa ne asumam povestile legate de cadere si de ratare, si cum sa ne confruntam cu durerea noastra pentru a putea integra aceste povesti in viata noastra, rescriind finalul lor intr-o maniera mai indrazneata.

„Asumarea povestii personale si iubirea de sine de-a lungul acestui proces este lucrul cel mai curajos pe care il putem face vreodata”. Continui sa cred cu toata taria in acest citat din cele doua carti precedente ale mele, poate chiar mai mult ca oricand. Pe de alta parte, stiu ca asumarea povestii personale nu se bazeaza exclusiv pe curaj. Noi ne asumam aceasta poveste pentru a nu ne petrece viata definiti de ea sau negand-o. Desi calatoria este lunga si uneori dificila, ea reprezinta singura cale de a ne trai viata mai plenar, din toata inima.