Intorsi la hotel, vedem ziaristi unguri care distribuiau "noua harta", dovada ca ungurii stiau de mai inainte rezultatul! Manoilescu si Valer Pop au lacrimi in ochi, ne povestesc drama. Li s-a spus ca nu mai au de pledat cauza neamului lor, arbitrii cunoscand perfect situatia. Sunt introdusi intr-un salon si asezati la masa cu Ribbentrop si Ciano. Apoi vine Teleki si Csaky si iau si ei loc. Ribbentrop se scoala spre a citi sentinta. Manoilescu vrea sa vorbeasca. I se raspunde: "Dupa sentinta", in timp ce se citeste sentinta, lui Manoilescu ii vine rau. Ribbentrop intrerupe si se da un pahar cu apa lui Manoilescu. Apoi se continua. Se arata harta. Manoilescu se clatina, am impresia ca va cadea. Cere cuvantul spre a face o declaratie (ii pregatisem o formula de protest pentru orice eventualitate: "Adanc amarat de cruda soarta pe care imprejurarile o impun Romaniei, ma tem ca istoria va demonstra ca solutiunea de azi nu este de natura a statornici linistea in Sud-Est", pe care el o mai atenuase). I se spune ca intai se semneaza protocolul, apoi se fac declaratiile. Are forta de a semna, de a nu le arunca o calimara in cap. Apoi cere cuvantul cum i se fagaduise. Dar acum i se comunica inutilitatea declaratiilor dupa faptul implinit. Manoilescu lesina, este dus intr-o alta odaie pe o canapea, unde i se face o injectie. Astfel, miseleste, prin surprindere si violenta, ca de talhari in miez de codru este ucisa Romania Mare de Hitler si Mussolini, de Ribbentrop si Ciano. Dar nu este adevarat! ea n-a murit. Mai falnica si mai mareata ca oricand, ea va invia ca Mantuitorul. Si tot ce s-a petrecut azi nu va fi decat un vis urat. Caci  Dumnezeu e vesnic si peste chinuri vremelnice, menite a purifica neamul nostru, ne va da Dreptatea care este a Lui si pentru care sangeram din mosi stramosi. Traiasca Romania Mare!"

Raoul Bossy