Romanul adolescentului miop  de Mircea Eliade.

Nonconformistul chilug de la "Spiru Haret" nu credea ca cel mai interesant lucru din adolescenta e dragostea. De aceea, romanul sau va fi unul cerebral, dar nu psihologic, nu "falsificat de analize". Lipsa succeselor scolare si mondene devine o treapta catre o altfel de împlinire. Telul pe care si-l stabileste adolescentul miop nu este sa ajunga ca altii, ci sa ajunga la sine însusi. În loc sa fie imitarea modelelor straine, atingerea unor idealuri stabilite de cei din jur, adolescenta este perioada esentiala a descoperirii de sine. Dar nu numai descoperire, ci si o veritabila construire a personalitatii. Un efort sustinut prin vointa, asceza, singuratate, renuntari. Prin disciplina ferma si austeritate, prin lecturi aspre, nesfârsite, prin lupta cu dusmanii din afara si dinlauntru. Lupta cu mediocritatea, cu buchiseala si cultura de manual, dar si cu sentimentalismul, nostalgia, tristetea. Învingându-si slabiciunile si crescându-si bogatiile interioare, Eliade se construieste ca personalitate.

LIVIU BORDAS