Rugaciunea este convorbirea cea mai intima a sufletului cu Dumnezeu. Pulsul vietii duhovnicesti a omului se afla tainuit in tanguirile, suspinele, cererile si slavosloviile acesteia, in marturisirile si in revarsarile ei de multumire adusa Domnului. Prin rugaciune, omul intra in partasie cu Dumnezeu – iar aceasta nu doar in fiecare zi, ci si in fiecare clipa –, cerandu‑I ajutor binecuvantat atat in nevoile trupesti, cat si in cele duhovnicesti. 

Dupa cuvintele Sfantului Isaac Sirul, „rugaciunea este adapost al celor ce cauta ajutor, izvor al mantuirii, comoara a nadejdii, liman izbavitor de furtuni, lumina a celor care se afla in intuneric, sprijin al celor neputinciosi, aparatoare la vreme de ispita, sageata impotriva vrajmasilor demoni”. Cine ar putea sa descrie insa cel mai bine rugaciunea, daca nu acela care a cunoscut‑o indeaproape? Si cine a cunoscut‑o mai temeinic decat cel care se roaga cu adevarat? Caci rugaciunea nu este un act exterior, ce ar putea fi descris doar pe baza observatiilor din afara, fiind traire tainuita in adancul inimii omenesti – iar inima este ceva nespus de adanc (v. Psalmi 63, 7). 

Partasie adevarata cu Dumnezeu au avut sfintii. Inimile lor s‑au topit in cele mai aprinse rugaciuni. Ei au stiut cum trebuie sa graim cu Dumnezeu si au scris cele mai bune indrumari pentru rugatori. De la ei ne‑au ramas si cele mai frumoase modele de rugaciuni ortodoxe pentru felurite situatii de viata – pe care si noi putem, in chip minunat, sa le folosim astazi in rugaciunea noastra. 

Cartea de fata – ce expune experienta de rugaciune autentica a Bisericii Ortodoxe –, apartinand celui mai de seama teolog bulgar contemporan, arhimandritul Serafim Alexiev (binecunoscut cititorilor romani din mai multe scrieri talmacite la noi in ultimele doua decenii), poate fi socotita, pe drept cuvant, un pretios indrumar de rugaciune pentru tot crestinul.