Nu exista niciun roman care sa fi fost la fel de prost citit ca Rusoaica lui Gib Mihaescu.  Inclusiv de catre critica literara a anilor '30 din secolul trecut.
Despre critica de dupa razboi e greu de vorbit. Tiparit in 1933, romanul n-a fost reeditat niciodata in timpul comunismului. Nici macar in editiile critice.
Motivul este in primul rand titlul. Cu toata „despartirea” politica a regimului de la Bucuresti de Uniunea Sovietica din aprilie 1964, liderii comunisti romani
au continuat sa menajeze pana la sfarsit „marea tara” prietena”, era formula obisnuita, de la Rasarit, interzicand orice referire directa.
Rusoica e un roman captivant, care se citeste cu placere, dincolo de toate sofisticatele consideratii ale criticilor. E un roman de aventuri si de iubire, despre
un tanar care isi ia dorintele drept vise si iluziile drept idealuri. Cu totii, la o anumita virsta, patim acest lucru. Si pana sa ne fie rusine de patanuia proprie,
ne desfatam cu nemaipomenitele patanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac.
                        
                                                                                                             Nicolae MANOLESCU