„E timpul ca locul acela liber sa fie ocupat.“ Ocupat de o carte, elegie si cantec de leagan in acelasi timp, un leagan marin si vegetal. O carte umbroasa in care cautarea se face printre textele altora si in limbajul marii. Cel plecat e cel disparut si cel disparut e cel ramas. Ramas in text, in umbra lui. Limbajul e cel care hraneste in acest lung poem o absenta deloc simpla, o absenta-disparitie in urma careia supravietuiesc doar imaginarul si memoria. Cel absent e ca o fata morgana sau ca o pasare vanata in interiorul apelor, al tangajului, dar si al limbii. Trupul lui negasit vreodata primeste corp aici in poem. In Scara Beaufort de la 1 la 12 Andra Rotaru transforma povestea navigatorilor disparuti intr-o prezenta, o traduce, aduce corpurile la mal, dintr-un instinct de responsabilitate poetica: „raspund pentru cei care nu s-au mai intors“.
SVETLANA CARSTEAN
„Cand lucrezi pe mare, corpul tau se adapteaza la ritmul marii, iar adesea reactioneaza „inaintea“ unei miscari provocate de valuri, pur si simplu in anticiparea automata a reactiei navei la val. De asemenea, incepi sa dezvolti un simt al miscarii relative intre directia de mers si destinatie, ceea ce inseamna ca „simti“ micile modificari de directie si de viteza ale navei“.
PETER K. PETERSEN (marinar danez cu o vasta experienta, calificat ca marinar de gradul I si sef de echipaj, specializat in operatiunile maritime internationale si mediile de lucru de la bord)