Scris si circulat in samizdat la sfarsitul anilor ’60 si publicat pentru prima oara la New York in anii ’80, Sectantii este cea mai cunoscuta scriere a lui Iuri Mamleev, o carte-totem care i-a consolidat reputatia de scriitor metafizic „negru“ si de continuator al traditiei lui Andrei Platonov in literatura rusa.

Inspirat de ideile cercului Iujin si ale grupului de artisti Lianozovo — grupari underground ale intelighentiei ruse din epoca Hrusciov —, Sectantii „contine cosmarul lumii intregi... [fiind] creat intr-o situatie de disperare, cand se parea ca toate sperantele s-au naruit, inclusiv credinta in Dumnezeu“ (Mamleev).



Infernul a coborat pe pamant si l-a populat cu un criminal in serie diabolic si cadavre risipite pe intinsul Rusiei, cu mistici, ocultisti perversi si fanatici in ale filozofiei — creaturi damnate, demne de penelul lui Bosch sau Goya, ce experimenteaza in cautarile lor spirituale acele limite neingaduite omului, zonele de dincolo de moarte in care ratiunea devine neputincioasa.

Sectantii se afla pe taramul patologicului fara ca macar sa o banuiasca, sondand un teritoriu marcat de sinistru, macabru si morbid, in care naratiunea se misca lenes, frisonant, intr-un perfect controlat delir imaginativ.







„Romanul sumbru si dement al lui Iuri Mamleev a revolutionat literatura rusa.“
Le Monde






Nascut la Moscova in 1931, Iuri Mamleev a absolvit Institutul Forestier din orasul natal si a dus multa vreme o existenta dubla – predand matematica in timpul zilei, iar seara gazduind un cerc secret de intelectuali autointitulati „misticii sexuali“, preocupati de filozofie indiana si germana, de teozofie si psihanaliza.

A inceput sa scrie inca din anii 1960, insa in perioada sovietica operele sale, interzise de cenzura, au circulat doar in samizdat; mai tarziu, prin anii ’80, au inceput sa fie publicate in Occident, si de-abia in 1989 si in Rusia. In 1974, Mamleev a emigrat in Statele Unite si a predat la Universitatea Cornell. Astazi isi imparte viata intre Moscova si Paris, iar scrierile sale sunt traduse si apreciate deopotriva in Europa si America. Scriitori moscoviti din generatia tanara precum Vladimir Sorokin si Victor Erofeev il venereaza ca pe „mostenitorul lui Gogol si Dostoievski“. In anul 2000, fundatia germana Alfred Toepfer si PEN Clubul International i-au decernat premiul Puskin. In prezent, este membru al Uniunii Scriitorilor din tara sa si al PEN Cluburilor francez si rus.

Nr. de pagini : 240
Anul aparitiei : 2006