Ce relevanta ar putea avea astazi pentru noi viata Sfintei Iuliana? Ne vom grabi sa o includem in clasa „supra‑oamenilor” pe care ii numim sfinti si despre care ne place sa credem ca sunt dintr‑o alta categorie, dotati cu puteri supranaturale, la a caror inaltime ar fi exclus sa ajungem? Acesta, de altfel, si este rationamentul in numele caruia nici macar nu mai incercam sa le urmam.

Cu adevarat, Iuliana a dobandit puteri suprafiresti prin harul lui Dumnezeu. A biruit legile firii, a ramas nevatamata de foc si de plumbul topit, a fost tamaduita in chip minunat dupa ce chinuri infricosatoare i‑au mutilat trupul. A cucerit inimile invartosate ale unui numar foarte mare de inchinatori la idoli, care, vazandu‑i pilda, au preferat pe loc sa‑si dea viata pentru Hristos decat sa continue sa traiasca in minciuna. Acea minciuna apasatoare si sufocanta care le invadase existenta. Or, pilda acestei copile de optsprezece ani ii trezise din letargie.

Dar cum a ajuns Iuliana la asemenea inaltimi? Pur si simplu, fiindca a riscat totul pentru dragostea lui Hristos – singura care o desteptase din moartea sufleteasca ce o resimtea in palatul imbelsugat al tatalui ei, unde nici confortul, nici slava omeneasca nu puteau umple golul absentei lui Dumnezeu.

Da, a riscat totul si, omeneste, a pierdut totul! Prestigiul, familia, dragostea ilustrului ei logodnic, averea uriasa, sanatatea trupeasca si insasi viata. O tanara care si‑a infruntat cu demnitate tatal, marturisindu‑L pe Hristos cu pretul cruzimii si al chinurilor. O logodnica care, fiind nevoita sa aleaga intre mirele pamantesc si Mirele ceresc, L‑a ales pe Acela Care ii putea darui Dragostea adevarata si Viata vesnica.

Pariul ei cu viata a fost castigator. Dar noi oare pe ce pariem?

Tatiana Petrache