Prin toate minunile sale, Sfantul Columba le-a iesit si le iese in intampinare semenilor, slujindu-ne pe toti si straduindu-se sa ne castige pentru Patria cea de Sus. Cu ajutorul lui Dumnezeu el a preschimbat apa de izvor in vin spre a se putea sluji jertfa euharistica, a rostit nenumarate prorocii care toate s-au implinit la vremea lor, i-a vadit pe ce-i care minteau lui Dumnezeu si pe cat s-a putut i-a indrumat pe calea cea buna, manuscrisele copiate de el au cazut in apa si au ramas neatinse de puterea acestei stihii vreme indelungata, iar un cutit binecuvantat de el si-a pierdut puterea de a mai taia vreodata. Tot el a fost vazut de mai multi ucenici stralucind intru slava luminii ceresti, a indulcit roadele amare ale unui pom, a scos din robie, a inmultit cu masura averi numai prin puterea binecuvantarii sale, a impacat-o si a indreptat-o pe o sotie care se lepada de dragostea sotului sau din pricina ca era urat, a imblanzit furtunile de pe mare numai prin cuvant, a tamaduit boli incurabile, a biruit puterea vrajitoriilor, i-a infrant pe draci, a stavilit ciuma, a izbavit din morti napraznice, a preschimbat apele vatamatoare in ape vindecatoare, pe langa toate acestea savarsind cu dar prorocesc nenumarate alte semne dumnezeiesti.

La rugamintea unui ucenic apropiat, Sfantul Columba a destainuit despre sine, ca si cum ar fi vorbit despre altul: „Sunt unii, macar ca foarte putini, care sunt invredniciti de harul dumnezeiesc sa vada cu totul limpede si deosebit toata intinderea lumii si sa imbratiseze inlauntrul puterii mintii lor in chip minunat largita marginile cele mai departate ale cerurilor si ale pamantului in aceeasi clipa, ca si cum toate ar fi luminate de o singura raza de soare”.