Potrivit calendarului bisericesc, numai doi dintre oamenii sfinti ai Vechiului Testament, dinainte de Pogorarea Sfantului Duh, sunt cinstiti cu sarbatori mari: Ilie si Ioan Botezatorul.

Lui Ilie i s-a facut aceasta descoperire coplesitoare si mangaietoare deopotriva: Dumnezeu nu este asemenea unei vijelii, unui cutremur sau unui foc, ci ca „o adiere de vant lin” (3 Regi 19, 11-12) sau „vant subtire”, cum spune o cantare a Bisericii. Nu infricosator ni Se infatiseaza Dumnezeu, ci ca o blanda si invaluitoare prezenta. Este una dintre acele revelatii care o sustin pe cea a lui Ioan Evanghelistul referitoare la faptul ca „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 8, 16).

Intre motivele cinstirii sale, exista unul care il aduce pe Sfantul Ilie in prim-planul istoriei mantuirii: dorinta sa ca poporul caruia ii apartinea sa nu piarda dreapta credinta. Aceasta îl face sa iasa la lupta duhovniceasca deschisa, pe viata si pe moarte, in rugaciune, cu prorocii lui Baal si ai Aserei.

Cartea cuprinde viata si minunile Sfantului Ilie, reprezentari iconografice, legende populare, credinte si obiceiuri ale romanilor in legatura cu sarbatoarea crestina si o serie de consideratii privind rolul Sfantului in pastrarea dreptei credinte.