„In Biserica, Sfantul sfintit mucenic Haralambie († 202), supranumit facator de minuni, este dintre cei mai venerati. [...] A trait 113 ani. Se pare ca a fost cel mai longeviv dintre toti sfintii a caror viata o cunoastem. Si cat de incurajator este pentru noi a sti ca un om poate trai atat de mult, in atat de buna lucrare duhovniceasca, dar si trupeasca! [...] Varsta sa inaintatã si blandetea-i recunoscuta nu l-au impiedicat pe Luchian, guvernatorul Magneziei in timpul imparatului Septimiu Sever, sa-l supuna la chinuri cumplite. De la un moment incolo, a avut „onoarea” ca schingiuirea lui sa fie condusa direct de insusi imparatul. L-a marturisit pe Hristos la acea varstã inaintata cu vigoarea, curajul si entuziasmul unui tanãr. De altfel, vedea in patimirea sa pentru Hristos o cale de eterna intinerire: „Va multumesc, fratilor, ca, jupuind acest trup batran, imi innoiti sufletul si-l pregatiti pentru fericirea vesnica.”

Ma simt mangaiat si intarit stiind ca-mi voi petrece in continuare zilele privegheat si ocrotit cu nesfarsita duiosie de Sfantul Haralambie, de la fereastra icoanei sale, venita din lumea taraneasca, atat de draga mie. Un Prieten al lui Hristos si, nadajduiesc, prieten mie, intr‑o continua si binefacatoare lucrare…”

Costion Nicolescu