Dintotdeauna, copiii si adolescentii si-au ales modele pe care au incercat sa le urmeze.In trecut, copiii din familiile care nu stiau carte isi luau aceste modele dintre personajele pozitive din basme, care biruiau intotdeauna. Sau ascultau istorisiri din Vietile Sfintilor si isi doreau si ei sa imite vitejia si virtutile Sfantului Gheorghe sau ale Sfantului Dimitrie, bunatatea si curajul Sfantului Nicolae, ori cinstea si lipsa de compromis a Sfantului Ioan Botezatorul.Modelele la indemana astazi cuprind o paleta mult mai larga si au „virtuti” radical diferite. Personaje de poveste, care odinioara erau dispretuite si erau mereu infrante, astazi inving atat in poveste, cat si in inima tinerilor: monstrii si vrajitorii. La care se adauga omniprezenta ecranelor, ce aduce cu sine adictii grave.Daca insa copilul este invatat de mic sa asculte si sa iubeasca povestile, daca este tinut cat mai departe de influenta nociva a gadgeturilor de orice fel, cand va creste va iubi mai mult cartea decat ecranul, va fi mai inteligent, mai empatic, mai intelept decat colegii sai si se va dezvolta frumos. Scriitorul Vladimir Colin numea basmul „scoala a curajului, a dragostei si devotamentului fata de omenire”.Daca macar un singur parinte va fi motivat sa ii citeasca mai mult, mai des si cat mai de mic, copilului sau, basme si povesti, sau istorisiri pentru copii din Biblie si din Vietile Sfintilor, si daca un singur copil va iubi Lumina mai mult decat intunericul, consider ca aceasta carte nu a fost scrisa in zadar.