Staretul iubea foarte mult tineretul. In acele timpuri, tinerii aproape ca nu umblau deloc la biserica si el se bucura atat de mult cand unii tineri veneau la el. Staretul vorbea despre rolul important al tineretului

in viitoarea renastere a Bisericii. El spunea ca vor veni vremuri (si deja au venit!!) cand destrabalarea si decaderea moravurilor tinerilor vor atinge ultimele limite, cele mai de jos. Aproape ca nu vor ramane din cei nedepravati. Ei vor considera ca totul le este permis pentru satisfacerea poftelor si placerilor, in bande si gasti, vor jefui si corupe.

Dar va veni vremea cand se va auzi glasul lui Dumnezeu, cand va intelege tineretul ca in continuare nu se mai poate trai asa si vor ajunge la credinta pe diferite cai, se va intari ravna pentru nevointa.

Cei care erau pana atunci pacatosi, betivi vor merge la biserica, vor simti o mare sete de viata duhovniceasca, multi se vor face monahi, se vor deschide manastirile, iar bisericile vor fi pline de credinciosi.

Atunci vor merge tinerii in pelerinaj prin Sfintele Locuri, va fi o vreme slavita. Iar pentru faptul ca acum pacatuiesc, mai apoi se vor pocai fierbinte. Ca si lumanarea care inainte de a se stinge palpaie mai

luminos, luminand totul cu ultima lumina, asa va fi si viata Bisericii. Si acest timp este aproape.