Traducere de Valeriu Graur

Sala era arhiplina. Ii aveam in fata pe parintii, care cautau sa inteleaga si sa actioneze. Sunt dispusi mai degraba sa-si recunoasca neajunsurile, decat virtutile, dar sunt gata sa asculte si sa se confeseze. S-a discutat despre toate: ordinea din camera, regimul alimentar, folosirea baii, deceptiile in dragoste, muzica, distractiile… Mamele vorbeau despre neputinta lor, despre faptul ca nu-si mai recunosc odrasla iubita in neasteptata ei metamorfoza. Tatii, descumpaniti fiind de fiica lor, care ajungand la pubertate si-a impodobit buricul cu inele si tatuaje, recunosteau ca isi pierd rabdarea. De fapt fiecare vorbea despre sine, despre framantarile sale, despre nevoia lor de ajutor si sustinere pentru a-si putea rezolva problemele relatiilor lor cu copiii-adolescenti, probleme, ce apar zilnic. Insa o pereche m-a uimit de-a dreptul. Pareau descumpaniti, stateau ca niste copii tinandu-se unul langa altul. Problema este ca cei doi fii majori ai lor au „acaparat” casa, iar parintii sunt obligati sa se supuna regulilor tiranice, care le-au fost impuse de noii „stapani”…

O carte despre copiii dificili, despre asa-zisii copii-problema. Sfaturi inevitabile pentru parinti.