AUTORI - Ioan Damaschin, sf.; Ioan Gura de Aur, sf.; Teofilact al Bulgariei, sf,; Grigorie de Nazianz, sf.; Grigorie al Nissei, sf.; Atanasie cel Mare, sf.; Grigorie Teologul, sf.

Să istorisim, potrivit dreptei noastre credinţe, cele despre întruparea Cuvîntului şi să înfăţişăm dumneze­iasca arătare a Lui către noi, pe care Iudeii o bîrfesc, iar Elinii o iau în rîs, dar căreia noi ne închinăm. Facem aceasta pentru ca, din păruta micşorare a Cuvîntului, să cîştigi o şi mai mare şi mai dreaptă credinţă în El. Căci, cu cît e mai luat în rîs de necredincioşi, cu atît dă o mai mare mărturie despre dumnezeirea Sa. Pentru că cele pe care nu le cuprind oamenii, socotind că sînt cu neputinţă, pe acestea El le dovedeşte ca fiind cu putinţă; şi cele pe care oamenii le batjocoresc, ca necuvenite lui Dumnezeu, pe acelea El le face ca întru totul cuvenite bunătăţii Lui; şi cele pe care oamenii, făcînd pe înţelepţii, le iau în rîs ca fiind omeneşti, pe acelea le arată dumnezeieşti prin puterea Lui, risipind prin cruce nălucirea idolilor, cu păruta Lui smerire înduplecîndu-i pe nevăzute pe cei ce rîd de El şi nu cred să mărturisească dumnezeirea şi puterea Lui. (Sf. Atanasie cel Mare)