Ca majoritatea celor din generatia mea, inca de cand eram copil, nu pierdeam niciunul din spectacolele Circului „GLOBUS“ unde mergeam nu atat pentru a vedea numerele cu elefanti, lei, tigri, maimute si zebre (pe vremea aceea inca fiind permise in spectacole numerele de dresaj) si nici spectaculoasele numere de acrobatie, ci pentru o noua intalnire cu cel mai iubit personaj al circului acelor ani: Siminica.

Ceva mai tarziu, tot pe cand eram copil, printr-o intamplare (descrisa in volumul pe care-l tineti acum in maini) am reusit sa cunosc si Omul Siminica, venit sa se reculeaga, duminica de duminica, la mormantul surorii lui. Atunci a inceput, de fapt, prietenia noastra. intreaga serie de convorbiri pe care am realizat-o cu Siminica in apartamentul sau din soseaua Stefan cel Mare a ramas inedita mai bine de 25 de ani si, datorita editurii Vremea, va este daruita integral abia acum, cand comemoram cinci ani de la plecarea dintre noi a celui mai mare comic-acrobat al circului romanesc.

Fabian Anton