Avem, in cartea de fata, o abordare atipica a bolii – o provocare a descoperirii de sine si o revelatie a personalitatii noastre intr-o noua ipostaza. Mai intai, o scurta radiografie a durerii ca efect advers al placerilor, dar si ca semn al alegerii dumnezeiesti ne aduce in prim-plan insasi experienta si invatatura Sfintilor Parinti asupra factorilor patogeni. Insa autorul sensibilizeaza prin parcursul lucrarii pe care si-l propune, respectiv o impreuna-mergere cu cel aflat in suferinta, luand ca insotitori in acest demers terapeutic pe doi dintre parintii contemporani trecuti prin focul incercarilor bolii si necazurilor – Cuviosii Paisie Aghioritul si Porfirie Kavsokalivitul. Astfel, autorul ne cheama la intelegerea statutului de pacient ca exercitiu al rabdarii fata de noi insine, fata de boala, pentru ca, in acest context, sa Il intalnim cu adevarat pe Dumnezeu in inima noastra. Practic, cartea ne invita sa gasim sensul personal al propriei suferinte si sa nu vedem boala ca pe un capat de linie, prin care tindem sa deznadajduim, ci mai curand sa ne raportam la boala ca mucenicie si sa vedem, aici, un inceput al unui alt fel de a trai si o adancire a relatiei cu Dumnezeu.