De timpuriu, cu z?mbet iute şi ironie heruvimic?, Dumitru Radu Popa a ţinut ?ntredeschis? uşa dintre Caragiale şi Kafka. V?zuţi pe din?untru cu ochi de linx, anii '80, ?n care au ap?rut aceste proze, m?surau viaţa ca pe un caz ciudat de supravieţuire: nu era neobişnuit s? te simţi a fi umbra propriului dosar; puţini uitaser? c? nu e mare lucru s? tr?ieşti; pe firme scria ?Vindeam p?ine", ori ?Aveam lapte"; sub muza lozincilor comuniste, unui muncitor ?i creştea o a doua pereche de m?ini; cruzimea se ?nt?lnea cu propriile limite, din care se-nfrupta tacticos; viaţa era cutat? neblejnic ori str?in, sem?n?nd morţii mai mult dec?t orice altceva; leşurile re?nviau sub autopsia poveştilor; r?sul postum ne ?nvelea.
Stilul vibrant al acestei c?rţi leag? fantasticul şi depersonalizarea ironic? ?ntr-o suveran? sclavie: e subtil ?n miresme şi greu de nuanţe de gri; inteligent ?n nelinişte şi abisal prin virtuozitate; calitatea sa e umorul gogol-goluţ; defectul s?u e nul. D.R. Popa e un autor fundamental al literelelor noastre spulberate, pe care Skenzemon! le str?nge ?ntr-un spirit unic. Intuind perfecţiunea acestor texte, nu ai cum s? nu tremuri.

C?lin-Andrei Mih?ilescu

Anul apariţiei: 2005
Nr. pagini: 392 / Format: 13 * 20 cm
ISBN: 973-669-139-X