Propun cititorilor o carte adresata deopotriva copiilor, elevilor (preadolescenti si adolescenti) si celor care sunt educatori (profesori, parinti, bunici). Ea poate servi educatiei religioase, in scoala si in familie, in Romania sau pe langa biserici in alte parti ale lumii.
In vremuri in care multiculturalitatea devine o realitate cotidiana, credinta ramane un punct de sprijin pentru a face fata provocarilor multiple.
A-i educa pe copii si pe tineri in spiritul valorilor moral-religioase poate fi un fundament de pret pentru ceea ce va insemna viitorul societatii umane.

AUTOAREA...„ Isi freaca mainile transpirate si da sa se intoarca in banca. Un ropot de aplauze se ridica in aer si Dan ramane nauc. „ Bravo, mai, ai facut o treaba faina!” Ii spune Razvan din banca a doua pe langa care trece inca uimit.
Se aude glasul profesorului.
„Ai dreptate, Razvane, si ma bucur ca si voua v-a placut. Nu uitati ca materialele sunt la biblioteca.”
„Nu ne puteti da acum sa citim si le trecem de la unul la altul, iar cind nu mai e nimeni doritor le ducem la biblioteca?”
„Isi ia cineva responsabilitatea sa urmareasca treaba asta?”
Razvan sare primul: Eu domnule profesor!
Ana se angajeaza si ea: Bine tu sa urmaresti un exemplar si eu pe al doilea. Cine se inscrie primul la mine? Dau materialul in ordinea inscrerii.
Dan, inca nedumerit, urmareste gramada stransa in jurul celor doi colegi. Mai toti din clasa s-au adunat acolo. Doar Costel a ramas stigher si oarecum dezinteresat in banca lui. Dar, parca nu-i place sa fie singur. Si se ridica si el intr-un tarziu.
Profesorul ii urmareste si pare dus pe ganduri.
„Uite, se poate misca ceva si la copiii astia carora pare sa le pese doar de telefoane, de platforme si de mesajele prescurtate”!
Zambeste profesorul cu suprindere, chiar cu uimire. Cu speranta zambeste, privindu-si elevii cu drag, mai mult ca niciodata. Se pare ca a reusit sa faca din mladitele din gradina in care trudeste, mladite vii pe care Vita Sfanta le va binecuvanta cu roada multa. Ele nu se vor usca, nu vor fi aruncate afara si nu vor sfarsi nici in foc. Ii multumeste Lucratorului Sfant din vie ca l-a luminat sa gaseasca, cu rabdare, calea spre a-si calauzi fiintele plapande spre a ramane parte curata din vita. Se pare ca ele sunt pe calea cea dreapta spre a descoperi Adevarul, Cuvantul si Iubirea. Descoperirea insasi tine de intelegerea acestora, de respectul pentru toti cei ce s-au jertfit, intr-un fel sau altul, pentru ca via sa ramana vie.”