„Clepsidra onirica a Monicai Pillat, lamura intregii sale opere, unde memoria se lasa colindata ca o catedrala, cuprinde perfect esenta poeziei si efluviile confesiv-marturisitoare din multele carti inchinate acestei familii, dedicate carturariei, mirajelor naturii, simtului artistic si etosului crestin. De o parte, lirismul cu palpit franciscan, mai precis, carmelit, dominat de suavitate, diafan, hierofanii, transparente, hieratism bizantin, cultul daruirii si cautarilor mistic-alchimice, iar de cealalta, regasirea copilariei si recompunerea compensatoare a panteonului familial, cu parintii, bunicii materni si paterni, cu maicutele de la Varatec s.a. In punctul de vama, la gatuirea clepsidrei, este eul autoarei, aflat in cautarea sinelui si a divinitatii, cu jurnalul viselor de-o viata si textura lor estetizant-metafizica, imbinand neoclasicismul si introspectivul nostalgic din peisajele lui Ion Pillat cu pictura Mariei Pillat-Brates, fervorile si rafinamentul Corneliei Pillat cu talentul lui Dinu Pillat in osmoza contrariilor. (...) Intemeiata pe dureri, suferinte si presimtiri funeste, dar si pe credinciosie, iubire, daruire de sine si nadejde, cartea farmeca, adica vindeca prin convingerea ca, daca visul e zbor catre rai, atunci somnul nu e «vames vietii», ci el «lumineaza si adevereaza».”Dan C. Mihailescu