„Doc a zis sa scriu despre viata mea. Ei na, cine-si mai aduce aminte atatea lucruri? Cateodata nu inteleg ce vrea, dar e atat de bun, e cel mai dragut si se poarta cel mai frumos cu mine, mai frumos decat toti prietenii mei. Mi-a zis ca eu o sa fiu o mare artista cand o sa fiu mare. O sa fie greu sa-mi amintesc o sumedenie de zile la rand. I-am explicat deja ca nu-mi amintesc deloc cand m-am nascut, de exemplu, dar el mi-a explicat ca vrea, de fapt, sa scriu mai mult despre Robin, despre sotii mei, despre viata mea de sotie, nu despre viata mea de cand eram copil mic. Daca ar fi Robin aici i-ar povesti el si n-ar mai trebui sa fac eu tema asta in fiecare zi. Robin era atat de bun si ma ajuta cu toate lucrurile: mintea pentru mine, nu ma para niciodata, imi dadea tot ce voiam si ne jucam mereu. Aveam multi prieteni si ne jucam mereu si cu ei. Uneori nu se jucau frumos si ma suparam. Dar veneau altii, tot mereu. Am avut atatia soti, dar niciunul ca…”