Manastirea Optina sau Pustia Optinei (Optinakaya Pustyn) ocupa un loc aparte in istoria vetrelor de duhovnicie ale Bisericii Ortodoxe. Acest fapt a fost consfintit in 1996 cand Biserica Ortodoxa Rusa a canonizat 14 stareti care se nevoisera in Manastirea Optina. Evenimentul a oficializat ceea ce evlavia credinciosilor statuase de aproape un secol: locul Staretilor Optinei era in calendarul Sfintilor Bisericii dreptmaritoare. S-a mai hotarat ca 11 octombrie sa fie data de praznuire obsteasca a acestora.

Cunoscand dragostea credinciosilor romani fata de staretii Optinei, Editura Doxologia intampina primavara lui 2010 cu un proiect de anvergura, publicarea unei impresionante colectii de 14 volume, intitulata: „Cuviosi stareti de la Optina”. Ineditul acestei initiative consta in publicarea integrala a vietilor celor 14 mari stareti din Pustia Optinei, acest demers fiind unic pe piata de carte crestina din Romania si poate fi comparat cu editarea de catre Manastirea Sihastria a binecunoscutei de acum colectii „Vietile Sfintilor”. Colectia dedicata Staretilor de la Optina este cu atat mai importanta pentru spatiul cultural romanesc in conditiile in care renasterea duhovniceasca a Rusiei secolelor XVIII-XIX nu ar fi fost posibila fara lucrarea providentiala in Moldova a Sfantului Paisie de la Manastirea Neamt (1722-1794). Traducerile sale in slavona si numerosii sai ucenici care au impanzit intreaga Rusie, impamantenind si acolo invataturile paisiene, au dus la aparitia unui curent duhovnicesc restaurator a vechii traditii monahale rusesti.

Primul volum este dedicat celui mai renumit dintre staretii Optinei: Sfantul Ambrozie (1812-1891), cel care a fost nu doar o remarcabila personalitate duhovniceasca ci si un reper moral autentic pentru intelectualii Rusiei din vremea sa. Desi era pastorul celei mai importante manastiri din Rusia, Sfantul Ambrozie s-a nevoit intreaga sa viata intr-o chilie smerita, aceeasi chilie in care i-a primit si pe Dostoievski, Soloviov, Leontiev sau Tolstoi. Atat de desavarsita i-a fost nevointa incat a fost invrednicit de Dumnezeu cu diverse harisme prin care tamaduit duhovniceste si trupeste numerosi credinciosi care doreau sa se adape din izvorul sfinteniei sale.

Sfaturile sale au fost consemnate de fiii sai duhovnicesti si astfel, Sfantul staret Ambrozie ne vorbeste peste veacuri despre cum poate omul modern sa-si agoniseasca mantuirea. Ne vorbeste despre probleme care acum sunt la ordinea zilei precum: angoasa, incertitudinea, frica pentru ziua de maine. Ar trebui ca cel doborat de grijile societatii de consum sa ia aminte la povetele Staretului: „Crucea data este greu de dus, dar mai bine este ca in simplitatea inimii sa te incredintezi voii lui Dumnezeu”. „Pentru mireni (crestinii din lume), radacina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru calugari – iubirea de sine“. „Tristetea vine din ingamfare si de la diavol. Vine din ingamfare cand nu ni se face voia, cand ceilalti nu vorbesc despre noi asa cum am vrea si, de asemenea, vine din ravna de a depune eforturi peste puterile noastre”. „Nelinistea sufleteasca este simptomul mandriei ascunse si demonstreaza lipsa de experienta si de pricepere a omului”.

Citind cartea „Staretul Ambrozie de la Optina”, vedem cum un suflet care se afla in pustia lumii cea nepasatoare la poruncile Bisericii lui Hristos, a inteles ca intelepciunea si prietenia lumii inseamna vrajmasie fata de Dumnezeu (Iacov, 4) si ca adevarata agoniseala a mintii este rugaciunea neincetata ocrotita de intelepciunea duhovniceasca, iar „intelepciunea duhovniceasca se castiga prin smerenie, frica de Dumnezeu, mentinerea constiintei curate si a rabdarii in necazuri”.