Frumusetea si farmecul dreptului civil provin nu numai din admirabila lui constructie arhitectonica ori din faptul ca dreptul civil, cum afirma Michel Villey, este singurul „drept perfect” sau din fascinatia constructiilor jurisprudentiale (doctrinare, iar in prezent, si judiciare), ci si din faptul ca dreptul civil pe care il cunoastem si il practicam astazi este rezultatul unui urias efort de adaptare, dezvoltare si continua perfectionare de-a lungul secolelor, fara de care, cum spunea Pomponius, nu ar putea, in realitate, subzista, oricat de complet si de bun a fost ori ar putea sa fie, iar lumea civilizata insasi – am putea adauga – ar disparea cu totul. Din fericire, asa ceva nu se va intampla prea curand, deoarece prof. STOICA, alaturi de alti eminenti civilisti, precum Alexandresco, Eliescu, fratii Ionascu, Statescu, Deak sau Beleiu, cu talentul, stiinta si inteligenta sa creatoare, a continuat aceasta traditie milenara, contribuind, in chip stralucit, cum o demonstreaza si prezentul volum, la dezvoltarea, perfectionarea si innoirea dreptului civil, fiind, cum o marturisea el insusi in 2004, mereu animat de aceasta veritabila profesiune de credinta: „Ceea ce se afla sub denumirea, poate pretentioasa, de stiinta a dreptului civil este un demers intelectual fara sfarsit, o cautare a modelului ideal de raport juridic civil”.