Draga cititorule,

Iata-ne ajunsi impreuna la cea de-a cincea carte a mea. Cu fiecare in parte, am vrut sa te incurajez sa-ti privesti altfel viata si relatiile. Sa te sustin in procesul de autocunoastere si sa-ti aduc mai aproape informatiile stiintifice pe care psihologii si cercetatorii din stiintele sociale le-au descoperit. Am inceput cu Copilul invizibil, apoi ne-am asumat Revolutia iubirii, am invatat sa practicam starea de prezenta constienta odata cu Mindfulness urban, dupa care am indraznit sa spunem ca #LoveIsFun.

Totusi, sa stii ca Suflete de sticla e altfel decat celelalte. De aceasta data, psihologia stiintifica si naratiunea se iau de mana, pentru a descoperi o parte din sensul vietii. Am pornit la drum cu intentia sa dezvalui lumii povestea a doi oameni: simtirile, gandurile, atitudinile, dialogurile, comportamentele, obiceiurile si destinul lor. Un „el“ si o „ea“, la fel ca noi toti – cu indoieli si frici, cu amintiri dureroase si regrete care nu mai mor odata, cu pete pe suflet si masti care ascund traume. Apoi am realizat ca, in naratiunea acestei carti, am cuprins nenumarate povesti auzite in cabinet, am dat voce durerii sfasietoare si am aprins flacara curajului si a asumarii.

Vei gasi in paginile cartii, o suma de invataminte. Pe multe dintre ele, Silvia si Baltazar (doi oameni care ar putea purta si numele tau sau al jumatatii tale) le-au inteles pe calea cea grea, dupa ce s-au dat cu capul de zidurile pe care le-a ridicat mintea in calea lor. O alta parte reprezinta concluzii ale cercetarilor facute in ultima jumatate de secol, de oamenii de stiinta din zona psihologiei relationale si a psihogenealogiei. Iar pe cateva dintre aceste invataminte, mi-am dorit eu insumi sa le patrund mai in profunzime si, de aceea, le-am adus aici.

Asadar, da pagina si vino cu mine, ca sa cunosti iubirea asa cum poate ca n-ai indraznit sa o faci pana acum… sa descoperi ce se afla dincolo de comportamentele umane inexplicabile si sa simti puterea infinita a relatiilor interpersonale, care au la fiecare capat cate un suflet de sticla. - Gáspár György, autor de carti bestseller

„In seara aceea, Baltazar si Silvia se despartira cu niste sentimente amestecate, vrand parca sa mai stea impreuna. Si totusi, nu se facea. Erau doi straini, fiecare cu treaba lui. Ce stranie perceptie, sa simti ca celalalt ar vrea sa te opreasca acolo. Dar de ce sa vrea? Ce, n-are alta treaba? N-are viata lui? De ce s-o incurce pe-a ta? Pentru o clipa – ochi in ochi – timpul se fracturase, ca o oglinda crapata pe diagonala. Iar in fractura aceea, amandoi intrezarisera dragostea.

In stiinta relatiilor interpersonale, exista ceea specialistii numesc "teoria traumei". Psihologii sunt convinsi ca trauma nu este experienta negativa in sine. Trauma reprezinta efectul pe care tradarea, respingerea, abandonul, violenta, umilinta si alte experiente similare il au asupra corpului nostru psihic si emotional. Asa cum o cazatura poate avea ca efect craparea pielii si mai apoi cicatrizarea ranii, la fel se intampla si cu accidentele psihologice. Doar ca acestea nu vor afecta corpul biologic – sau, cel putin, nu de la inceput – formand insa pojghite sufletesti. Mecanismul de aparare este acelasi. Rana se va acoperi cu o scoarta groasa, cu functie de protectie. Insa coaja va bloca si capacitatea de a mai simti ceva. Asa arata calea traumei.“ - extras din interior