„Inceput si temelie adevarata a bunatatilor este cunoasterea despre firea dumnezeiasca, credinta in Hristos. Fiindca ceea ce este ochiul in trup, aceea este credinta si cunoasterea celor dumnezeiesti pentru suflet. Totusi aceasta are nevoie de lucrarea virtutii, asa cum ochiul are nevoie de maini si de picioare si de celelalte madulare ale trupului. Pentru aceasta, dumnezeiescul Apostol adauga cuvintelor dogmatice si invatatura morala, pentru a zidi in noi virtutea desavarsita, caci prin Epistola sa catre Romani a adus folos tuturor oamenilor”.

Fericitul Teodoret al Cirului

Fericitul Teodoret al Cirului (cca 393 – cca 457) este poate singurul scriitor bisericesc care a participat la doua Sinoade Ecumenice (al III-lea si al IV-lea), contribuind activ la lucrarile si hotararile acestora prin scrierile sale, chiar daca acest merit i-a fost ulterior umbrit. Prin explicatiile pe care ni le ofera Fericitul Teodoret la epistolele Sfantului Pavel, dobandirea vietuirii pe care Apostolul o propovaduieste pare mai lesne de atins. Scopul sau, enuntat in „Introducerea” la Talcuirea celor paisprezece epistole ale Sfantului Apostol Pavel – „sa arat adancimea intelepciunii apostolice si sa o dezvalui din acoperamintele scrisului, ca sa pun la indemana folosul acestor scrieri celor care vor sa-l dobandeasca” – este pe deplin implinit, concizia si precizia antiohiana ducand la opinia ca acesta este cel mai bun comentariu al epistolelor pauline din intreaga Antichitate tarzie, dupa cel al Sfantului Ioan Gura de Aur.

Diac. Ilarion M. Argatu