Tamplarul Andersen e un om cumsecade si prevazator. In magazia de lemne si-a pregatit din timp costumul de Mos Craciun si sacul cu daruri. Acum, in Ajun, trebuie doar sa se strecoare afara din casa, sa se costumeze, sa ia sania incarcata si sa bata la usa propriei locuinte in chip de Mos Craciun abia sosit de prin nameti.

Dar seara aceasta de Ajun e geroasa si in curte s-a facut un ghetus ca sticla. Nu-i de mirare ca bietul tamplar aluneca si o ia la vale cu sanie cu tot pana ajunge in drum. Unde cine trece tocmai atunci, tot intr-o sanie, tot incarcat cu daruri si imbracat la fel de frumos? Chiar Mosul cel adevarat.

Se ciocnesc cele doua sanii? Inevitabil. Se rostogolesc Mos Craciun si tamplarul Andersen prin zapada, cat sunt ei de mari? Oho, cat colo! Dar e Ajunul si o astfel de intamplare poate ca este un bun prilej pentru a se naste o prietenie frumoasa.

Tamplarul s-a imbracat in costumul de Mos Craciun si a scos sania in curte. Era un ger napraznic in seara aceea si o gheata ca sticla se intindea prin toata curtea. Tamplarul abia a facut doi pasi, ca a si alunecat. A cazut cat era de lung peste sanie, iar aceasta a luat-o la vale cu tamplar cu tot si a iesit pe poarta deschisa. Tocmai atunci, un alt om costumat si el in Mos Craciun trecea cu sania pe drum.
— La o parte! a strigat tamplarul Andersen si a incercat din rasputeri sa opreasca, dar masca de Mos Craciun ii statea stramb pe fata si nu vedea mai nimic.
Saniile s-au ciocnit si cei doi s-au rostogolit cat colo in zapada.
— Iertati-ma! a spus tamplarul Andersen.
— O, nu, ba pe mine sa ma iertati, a spus celalalt drumet.
— Hm… Dar se pare ca avem aceeasi treaba. Sunteti imbracat in costum de Mos Craciun, ca si mine, a spus tamplarul zambind.
Apoi a intins mana si s-a prezentat:
— Tamplarul Andersen.
— Mos Craciun, a spus celalalt si i-a dat si el mana.