Editia a doua a antologiei Taraundevinerierajoi de Octav Pancu-Iasi repune in circulatie o carte care i-a cucerit inca de la prima editie (2012) pe cei mici. Reeditarea antologiei raspunde numeroaselor solicitari venite din partea cititorilor de toate varstele.

Antologia Taraundevinerierajoi grupeaza schitele si povestirile in doua parti complementare: I. Vopsea pentru meduze si pentru multe altele si II. Sa ne gandim mereu la altceva, pe doua paliere de varsta, aproximativ intre 3-7 ani, respectiv 7-12. Ratiunea acestei polarizari vizeaza doua importante stadii ale dezvoltarii psihologice a copilului, in cadrul carora reprezentarile lumii se desprind treptat de evenimentele concrete, fiind din ce in ce mai mult legate de conceptele abstracte. Din perspectiva transfigurarii artistice a evolutiei gandirii simbolice a copiilor, care surprinde trecerea treptata de la activitatile senzorio-motorii specifice interactiunilor directe cu mediul, la jocurile imaginative, la manipularea mentala a simbolurilor, schitele si povestirile lui Octav Pancu-Iasi reprezinta un caz aparte de interferenta a literaturii cu psihologia varstelor.

Cuprins

Irina Petras, Prefata: Temele de o diversitate cuceritoare reiau precepte ale povestilor pentru copii dintotdeauna. Afli, astfel: cat de greu si adesea inutil e sa incerci sa multumesti pe toata lumea; la ce e buna o simpla palarie daca stii sa improvizezi si sa apelezi la nevoia-care-il-invata-pe-om; ce minuni poate ascunde si la cate trebuie sa fie buna hainuta unui prichindel de cinci ani; de ce trebuie sa doarma copiii fix la ora opt seara. Mai afli ca pamantul e „rotund ca un mar, dar mult mai putin dulce si adeseori chiar amar”; ca degetele pot hotari sa se revolte daca proastele naravuri nu inceteaza degraba; despre Tara Curateniei si ce trebuie sa faci pentru a-i calca hotarul; despre periuta de dinti care isi ia lumea in cap; despre ziua cand prichindelul Andu s-a incaltat singur si fara gres; despre cum poti face cunostinta cu blocul in care locuiesti; despre secreta limba a castanelor, despre pistrui si mici fiori de iubire. Mircea Breaz, Postfata: In Taraundevinerierajoi, povestile si povestirile au darul de a fi leacuri bune pentru orice si de a se gasi la indemana oricui, baietei sau fetite, zmeie sau crocodili, sabii sau sabioare, ciori sau castane, elefanti sau meduze, ghete sau palarii, degete mari sau degete mici, cizmulite sau stele. „Fantastice” sau numai „de necrezut”, „fara mister” sau doar „caraghioase”, nemaipomenita lor putere sporeste mereu, din si mai marea noastra putere de a crede in ele, dupa cum insusi povestitorul ne indeamna sa luam aminte, fie cand ne cheama in sprijin, fie cand ne sare in ajutor, fireste, tot cu o poveste.